Discuție cu o doamnă deosebită, redactor de carte, traducătoare de literatură, poetă
Elena Vizir
- Mulți ani ați fost redactor la Editura „Prut Internațional”. Care este rolul unui redactor în facerea unei cărți ?
Trebuie să menționez că activitatea mea în domeniul editorial a început încă în 1987, când am ajuns să lucrez la Editura „Literatura Artistică” (redenumită ulterior „Hyperion”). Acolo, am învățat multe de la colegii mei, pe care îi consideram niște zei ai cărților. Abia peste zece ani, deja cu o oarecare experiență în domeniu, am fost angajată la „Prut Internațional”. Rolul unui redactor este asemănător cu rolul unui medic pe mâna căruia a ajuns un pacient cu șanse de viață – de calitatea tratamentului care i se aplică depinde viabilitatea acestuia. Aplicarea unui tratament adecvat manuscrisului adus de către autor la editură permite să apară în lumină o carte care va avea priză la potențialii cititori și, foarte posibil, vor exista mai multe ediții ale cărții, ea va fi viabilă.
2. Cine hotărăște dacă va fi cartea sau nu va fi ?
Se știe că, mai ales în prezent, mulți își încearcă talentul în ale scrisului. Și, dacă au bani destui, își și scot în lumină creațiile, considerându-le bune pentru publicul cititor. Eu însă consider că un autor, chiar dacă este experimentat, ar trebui să apeleze la un așa-zis „ochi proaspăt”, adică la un redactor sincer, care îl va ajuta să obțină o variantă mai bună a viitoarei cărți. E adevărat că unei opere mediocre îi poți da valoare doar dacă o recreezi, însă oricât de maestru ar fi redactorul, nu va reuși să facă o capodoperă pe baza unei creații modeste – e ca și cum ai face mătase din cânepă. Și în astfel de cazuri se naște decizia de nepublicare…
3. Un redactor citește sute de cărți. Când apare suprasaturația ?
Ziceați de sute de cărți… Eu chiar încercam să-mi fac un calcul aproximativ, în minte: oare, câte cărți am citit în toți anii mei de activitate editorială? Sunt peste treizeci de ani… Și doar câte o carte pe lună dacă ar fi fost, aș fi trecut de cifra de trei sute șaizeci, dar au fost, uneori, și mai multe decât o carte pe săptămână (iau în considerare și lectura în calitate de corector, nu doar de redactor). Totuși, de suprasaturație, cel puțin în cazul meu, nu poate fi vorba – lucrul la îmbunătățirea calității textelor a devenit pentru mine un fel de pasiune. Doar că are un neajuns această pasiune: nu am răbdare să citesc o carte (deja tipărită) care conține multe greșeli, chiar dacă are un subiect interesant… În astfel de cazuri, mă revolt împotriva nu atât a autorului, cât împotriva editorului – cum și-a putut permite să dea la tipar cartea, fără să o corecteze?!
4. Ce puteți spune despre un Salon de carte ?
Saloanele de carte, care se organizează peste tot în lume, eu le consider niște sărbători ale cărții. Prin organizarea acestora, i se oferă publicului larg posibilitatea de a-și da seama de importanța lecturii întru dezvoltarea personală. Sentimentul care mă cuprinde când ajung pe aleile conturate cu pereți multicolori de cărți este asemănător evlaviei care pune stăpânire pe firea unui credincios când pășește pragul unei biserici. La târgurile de carte mă simt ca într-o poveste în care e posibil să întâlnesc mari autori, editori, cititori, și aceste clipe îmi rămân în memorie pentru toată viața.
5. Există edituri care publică cărți pe contul editurii ?
Din punctul meu de vedere, doar dacă editura e finanțată de stat (cel puțin parțial), își poate permite să editeze cartea unui autor, fără ca el să plătească pentru servicii. Dar și acest lucru se întâmplă în cazul în care editorul e sigur că publicarea acelei cărți îi va aduce un venit. Un editor ar mai putea să-i editeze cuiva pe gratis cartea, dacă are un venit substanțial de la vânzarea unei alte cărți, editată anterior, ca să poată acoperi cheltuielile editoriale și tipografice legate de cartea pe care a decis s-o editeze pe cont propriu. Poate că mai sunt și alte cazuri…
6. Traducător literar – este o vocație, o meserie ? Se poate de câștigat pentru o viață normală, fiind traducător literar ? Cum le îmbinați – traduceri, redactare ?…
În primul rând, pentru a traduce un text literar dintr-o limbă în alta, trebuie să le cunoști pe ambele la fel de bine. Fără acest amănunt, de vocație nu poate fi vorba. În al doilea rând, este nevoie de curaj să te apuci să transpui într-o altă limbă texte literare scrise cu mare talent, dacă nu ești sigur că și tu ai vocație în ale scrisului. Iar vocația, însoțită de experiență, se poate transforma în meserie, dacă îți îmbogățești permanent bagajul de cuvinte și de expresii artistice prin lectura unor alte creații valoroase (în ambele limbi). Totuși, un om al cărții trebuie să se considere un norocos dacă are posibilitatea (fie în calitate de autor, de traducător sau de redactor) să-și câștiga existența din colaborarea cu editurile sau cu autorii întru scoaterea în lumină a unor cărți. Și da, eu am avut acest noroc, în perioada în care am colaborat cu un șir de edituri, în calitate de corector, redactor sau traducător. În principiu, poți îmbina ușor activitatea de redactare și cea de traducere, dacă nu ești certat cu corectitudinea de scriere și de exprimare într-o limbă sau alta.
7. Scrieți poezie. Ce vă atrage mai mult: poezia sau proza ?
De obicei, mai degrabă sunt tentată să deschid o carte cu versuri decât una de proză. Pentru că într-o sută de pagini de poezie ai posibilitatea să găsești mai multe gânduri, idei, expresii interesante, originale, decât într-un roman de cam tot atâtea pagini. În poezie, poetul încearcă să comprime o întreagă filosofie a vieții, pe când prozatorul împrăștie această filosofie în toată cartea și cititorul trebuie s-o ciugulească de pe unde o sesizează.
8. Citind tone de cărți, vrute și nevrute, cine v-a impresionat ? Care scriitor ?
Sunt mai mulți prozatori și poeți care m-au impresionat cu scrierile lor: Calistrat Hogaș, Aureliu Busuioc, Nicolae Esinencu, Edgar Allan Poe, Lucian Blaga, Arcadie Suceveanu, Vasile Romanciuc, Ion Vatamanu, Dumitru Matcovschi…
9. Ce cărți preferă să citească tinerii ?
Dacă ne-am orienta după cozile care se formează la standurile unor edituri în perioada târgurilor de carte, am constata că tinerii de azi caută să citească mai mult literatură de specialitate decât beletristică. Unii tineri caută literatură ce ține de istoria neamului nostru, alții – cărți de psihologie…
10. Care este ritmul de lucru al unui redactor, dacă mai face și traduceri literare ?
Ritmurile diferă în funcție de text, de capacitatea de lucru a traducătorului… De exemplu, eu, dacă închei contractul cu o editură să realizez traducerea unei cărți, mi se dă un termen, pe care n-ar fi bine să-l depășesc, altfel pot fi penalizată. Și în acest caz nu fac simultan și alte lucrări, până când nu dau în primire traducerea realizată. În ce privește ritmul… Pe când lucram la traducerea unor sau altor cărți, îmi puneam obiectivul de a traduce nu mai puțin de zece pagini pe zi, dar nu întotdeauna reușeam… Însă, după ce terminam de tradus tot textul, îl analizam cu ochi de redactor și îl mai șlefuiam pe ici-colo. E ca și cum ai mai adăuga nuanțe la un tablou proaspăt terminat.
11. În Romania sunt zeci de edituri, de o singură persoană, care duce tratative între autorul unei cărți și tipografie. Cum sunt privite astfel de edituri ?
Nu-i rău că există mai multe edituri, fie și de o singură persoană. Este important ca persoana ce reprezintă editura să aibă ambiția de a scoate în lumină cărți bune, scrise bine și fără greșeli. Dacă reușește să publice mai multe cărți de valoare, fără să dezamăgească publicul cititor, autorii vor fi bucuroși de a colabora cu o astfel de editură.
12. Când va apărea romanul semnat de Elena Vizir nu ca traducător, ci ca autor ?
Mai multe persoane mi-au zis că e timpul să scriu un roman. Poate că îl voi scrie, dar nu în următorii doi-trei ani. Un roman, dacă l-aș scrie, aș vrea să fie memorabil, însă deocamdată nu sunt destul de pregătită pentru a scrie ceva memorabil.
