De vorbă cu pictorița Augustina Reniță-Mirjol
1. Augustina Reniță, câteva cuvinte despre baștină și prima întâlnire cu Arta.
M-am născut la Sărătenii-Vechi iar primii ani din viață i-am petrecut la bunicii din partea mamei, la Teleneşti. Multe amintiri frumoase mă leagă de acest loc și anume aici a avut loc prima mea întâlnire cu Arta – sora mamei, profesoară de limba franceza, stăpânea printre altele grafismul și caligrafia și a fost cea care mi-a arătat pentru prima dată cum să redau volumul prin hașurare. Îmi amintesc cu drag de bunicul meu Ștefan care punea caii să pozeze pentru schițele mele. Mai târziu, au urmat Școala de Arte Plastice pentru copii « Șciusev » din Chișinău, cursurile de artă în Maryland, la Paris, Oxford…
2. Ești un Ambasador a frumosului venit din Republica Moldova, care bucură ochii străinilor cu picturi deosebite. Cei de acasă nu sunt geloși?
Vă mulțumesc pentru această apreciere generoasă. În căutările și manifestările mele creative am fost susținută necondiționat și cu mult entuziasm de cei de acasă.
3. Care sunt calitățile unui pictor, ce ar trebui să simtă Omul-Artist, pentru a crea?
După mine, ar fi capacitatea de a-ți crea un univers și o viziune proprie, precum și forța de a te detașa de zgomotul și tumultul cotidian.
4. S-a întâmplat să pictezi din suferință sau din bucurie?
Actul de creație e un proces intim și solitar. Pictez atunci când reușesc să închid ușa cotidianului. Nu pot picta când sunt contrariată sau tristă. Iar atunci când acest lucru se întâmpla, prefer să-mi limpezesc gândurile mergând pe jos sau stând la umbra unui copac, cu o carte în mână.
5. Pictura cu cireșe pe un prosop tradițional moldovenesc îți amintește de copilărie?
Atunci când am pictat-o, am fost mai mult preocupată de compoziție și de armonii cromatice. Am ales o serie de elemente care fac trimitere la decorul tradițional românesc. Abia mai târziu mi-am dat seama că are luminozitatea și gustul copilariei.
6. Cum a fost copilăria Augustinei? Cine ți-a ales acest prenume minunat?
Copilăria mea a fost plină de culoare. Primii cinci ani i-am petrecut la țara, unde curtea și grădina bunicilor au fost universul meu. Mai târziu am venit la Chișinău, unde tranziția nu a fost una dintre cele mai ușoare. Copiii de la grădinițele citadine îmi păreau cam abrazivi, uneori chiar nemiloși cu cei veniți de la țară.
Părinții mei, Lidia și Iurie, mi-au ales prenumele. Tata a trebuit să negocieze la greu la biroul stării civile ca numele meu să nu fie trecut în acte în varianta rusească.
7. Gutuile pe același prosop tot de acolo vin, de acasă? Ce culori ai alege pentru patriotism?
Multe dintre elementele compoziționale din lucrările mele sunt de la mama sau culese de mine din spațiul românesc.
Nu m-am gândit niciodată la patriotism sub aspect cromatic. Îl percep mai degrabă ca o serie de atitudini față de neamul tău și de valorile perene ale acestuia, pe care le promovezi cu dăruire în lume.
8. Cum ai picta dragostea? Care este culoarea bucuriei?
Însuși actul de creație este o forma de dragoste, de dăruire. Iar bucuria o pictezi în culorile spiritului tău și al valorilor ce te reprezintă.
9. Cum te-ai despărțit de vâzdoagele minunate, care acum înfrumusețează o altă casă?
Mă bucur mult atunci când lucrările mele ajung în casa iubitorilor de artă. Nu regret nicio despărțire de lucrări, doar cele de oameni dragi.
10. Cum ai ajuns la Bulgări de zăpadă?
Compoziția pentru « Bulgări de zăpadă » a fost făcută la Chișinău, de mama. Mi-a părut atât de armonioasă și expresivă, încât am decis s-o pictez. Îmi părea firesc ca această lucrare să rămână în colecția părinților mei.
11. Vrem și noi să știm prin câte Saloane de artă ți-ai plimbat picturile și cum au fost apreciate.
Deși pictez de ceva timp, am expus pentru prima dată la Londra în 2018. Au urmat alte evenimente de anvergură precum cele de la Grand Palais, Salon d’Automne și altele. Nu le-am contabilizat niciodată.
12. Criticii de artă te alintă sau te biciuiesc?
Sunt departe de a fi lăudată sau criticată. Sunt la început de cale.
13. Care pictură ar fi autoportretul Augustinei?
În toate lucrările mele puteți regăsi o părticică din mine.
Talentata artistă Aliona Bereghici mi-a făcut un portret în 2021. Lucrarea se numește « Iarna Augustinei ». Sunt profund onorată de faptul că sunt protagonista acestei lucrări, un omagiu al copilăriei și al orașului nostru drag, Chișinău. Mă bucur nespus de mult când o regăsesc în printuri sau cărți poștale – îmi oferă astfel fericită ocazie de a-mi retrăi copilăria.
14. Cireșe, ghiocei, gutui – toate vin din Moldova. Sigur. Ce ți-a adus Franța?
Franța mi l-a scos în cale pe soțul meu, pe care de altfel l-am întâlnit, într-un alt secol, la Predeal. El e cel care suportă cu multă îngăduință frământările mele creative. Băiatul meu, Alexandu e născut în Franța. Aici m-am afirmat pe plan profesional – activez într-o companie internațională.
La Paris pot hoinări printre cele mai prestigioase colecții de artă din lume…
15. Care este visul nerealizat și cum mergi spre el?
Nu știu dacă e un vis, e mai mult o aspirație – să-mi public crochiurile despre artă intitulate « Picătura de artă ». Și aici aș dori să deschid o paranteză pentru a-mi exprima profundă recunoștință față de Doamna Emilia Ghețu de la Radio Moldova, care le promovează în forma lor înregistrată, în cadrul emisiunii « Portret de familie ».
16. Ce ar fi să vorbim puțin despre « Picătura de arta » și felul în care acestea au ajuns să fie înșiruite pe hârtie ?
La un moment dat am adunat o serie de istorii despre artă pe care le povesteam mamei la telefon. Erau experiențe personale, dar toate în raport direct cu arta.
Mama le-a ascultat de fiecare dată cu multă răbdare, până când într-o zi mi-a spus în mod tranșant să nu mai vorbesc atâta la telefon și să le aștern pe hârtie. Așa se face că am început să le public pe pagina mea de Facebook.
17. Care este tabloul cu care te mândrești cel mai mult?
Nu mă gândesc neapărat la o anumită lucrare, ci mai degrabă la cele care provoacă o emoție sau care redau cel mai bine o stare de spirit.
În așteptarea « Picăturii de artă » vă doresc multă sănătate, împliniri și nu uitați niciodată să fiți fericită!
