Am fost la o nuntă moldovenească mai în vară. Pe masă nu era pâne obișnuită, ci saralii, cum se spune în satele de pe malul Nistrului, adică cozonac cu brânză. Gustoasă, moale, puhavă. „A pregatit țaca Maria”, mi-a spus mama miresei.
Apoi, dupa nuntă la câteva zile, am mers în sat, unde am cunoscu-to pe doamna Maria, o femeie cu ochi albaștri, limpezi și frumoși, de parcă timpul nu i-a spălăcit cu durerile vieții. Dar ele au fost, of! câte au fost… Au trecut? Dar de unde!
Nu pot zice țaca, fiindcă doamna este cam de-o vârstă cu mine. Femeie!
Femeie frumoasă, deșteaptă și cu simțul umorului. Să scrii o carte dupa povestea ei, să tot scrii și să nu scapi vre-un cuvânt. Am fost așa de impresionată de ceia ce-mi spunea și cum rostea cuvintele, cum le aduna în fraze, că aveam frică să nu scap vre-un cuvânt, chiar si pauzele erau la locul lor. Ce actriță, Doamne, cât a pierdut cultura basarabeană, fiindcă tatăl ei nu i-a permis să facă studii…
Maria povestea cum face plăcinte pe vatră… Cum adună aluatul, cum pregătește jăraticul… Apoi despre nepotul ei, care face studii la Liceul Muzical „Ciprian Porumbescu”, un copil talentat, cum să nu-i permită să învețe? Chiar ea a mers cu el la Chișinău și a insistat să fie primit, dar și a fost primit îndată, fiindcă el merită și a câstigat deja atâtea premii la festivale!
– Olguța dragă, în august trebuie să coc atâtea cuptoare cu saralii, cu copturi… Fac nuntă nepoatei mele. E deșteaptă, termină facultatea de limbi străine… A intrat la învățătură în anul cela, când am adus hoitul de la Moscova…
– Ce ați adus? – nu am crezut urechilor, am întrebat încă odată.
– Hoitul de la Moscova. A-a-a-a, tu nu știi povestea cu hoitul, iaca îți spun: Am fost căsătorită, am doi feciori și o fată. Soțul meu, ca și alți mulți moldoveni, s-a dus la muncî în Rusia. Dar cei care sunt barbați adevarați și gospodari, trimit bani acasă, la familie. Al meu s-a apucat de curvărit. Copiii la școală, eu munceam de cu zori și până noaptea, iar el… de, ce să zic. Bun, rusoaica a profitat de soțul meu mulți ani, apoi el s-a îmbolnăvit. Când a nimerit în spital, a sunat rusoaica la mine acasă și mi-a zis să vin la Moscova, că el e bolnav grav. S-a dus fiul meu, care între timp a crescut și muncea. Dar tat-su era deja mort. Mort ca toți morții, dar i-au scos ochii, i-au luat toate organele. Era deșert. Rusoaica a zis că nu are de gand să se cheltuie pentru a-l înmormânta. Am luat credit de la bancă și am adus hoitul acasă… Iaca merg la cimitir și smulg buruienele, fac curat la mormânt.
Eu tăceam. Tăceau și ceilalți, care stau cu noi la masă. Maria a zis:
– El avea ochi albaștri, foarte frumoși ochi. I-au scos pentru ai implanta cuiva. Și celelalte organe de asemenea… Ce puteam eu face? Doar să-l aduc acasă și să-l îmormântez. Acum iaca cresc nepoții. Că fiica mea este bucațică din trupul și sufletul lui taică-său. Face copii și-i lasă pe la maternitate. Iar cei de la tutelă mă cheamă și-mi dau copiii. Îi iau acasă și-i cresc. Iaca cea mare termină limbi străine. Mai am o nepoțica, care este încă în clasa a treia. Nu demult m-au chemat și mi-au propus să mai iau unul… Da’ eu am cu ce-i crește, am capre, iepuri, găini, gospodaria e mare. Și bani am. Că coc pâne pentru nunți. Făina a mea, lemnele mele. Cine nu vrea să aibă pe masă pâne de a mea ? Fac cozi și nu pot lua toate comenzile, nu reușesc. Tu ai mâncat pâne cu brânză, coaptă de mine? Ți-a plăcut? Ap’ iaca, vin oameni de pe lume și fac comandă de pâne, și cât vor fi nunți și cumătrii, atâta eu voi avea un ban… Sănătate am, mă ajută Dumnezeu. Dar în august voi coace pentru nepoata mea, că tare deșteaptă este. Și și-a făcut banii singură, în America a fost la stagiu. Numai pânea va fi a mea, în rest – tot banul ei. Cuscrii sunt bogați, încă nu au fost la mine, dar eu tot am gospodărie bună, am cu ce mă mândri. Numai că sunt singură, nu am gospodar la casă… Dar am un nepot, care-i poartă numele bunelu-su și este muzicant și va deveni mare artist. Cum am vrut eu să fiu cândva…