Discuție cu poeta, autoarea cărții „Lasă-mă în vria vieții” , Vera Catan
- Cum a intrat poezia în viața ta? Ți-o amintești mai degrabă ca pe o descoperire bruscă sau ca pe un drum lung, construit în timp?
Poezia a intrat în viața mea gradual, ca un drum lung, construit în timp. Am descoperit frumusețea versului din copilărie și am continuat să o dezvolt pe parcursul anilor.
- Titlul volumului „Lasă-mă în vria vieții” e foarte intens. În viața de zi cu zi, ce înseamnă pentru tine această „vrie a vieții”?
„Vria vieții” reprezintă tumultul și intensitatea experiențelor zilnice. Este o reflecție asupra provocărilor și bucuriilor care ne definesc existența.
3. În multe versuri vorbești despre copilărie, despre mama și tata, despre dorul de „acasă”. Ce înseamnă pentru tine „acasă” acum, când trăiești departe.
„Acasă” înseamnă pentru mine un loc al securității și al amintirilor. Înseamnă rădăcina. Chiar și departe, simt legătura emoțională cu familia și tradițiile care mă definesc.
4. Poeziile tale sunt pline de imagini de toamnă. E anotimpul care te reprezintă cel mai bine? Dacă da, de ce?
Toamna este anotimpul care mă reprezintă cel mai bine, simbolizând atât melancolie, cât și frumusețe. Este un moment de reflecție și de transformare.
5. În volum apar adesea rugăciuni și confesiuni către Dumnezeu. Ce loc are credința în scrisul tău și în viața ta?
Credința are un loc aparte în scrisul meu și în viața mea și reflectă căutarea mea spirituală, nevoia de descoperire a sinelui și locului meu în Universul ăsta enorm.
6. Scrii despre teamă de uitare, de timp, de pierdere… Dar și despre iubire, frumusețe și speranță. Cum reușești să transformi fricile în poezie?
Transform fricile în poezie prin explorarea lor sinceră. Scrisul devine un mod de a-i da voce temerilor și de a găsi speranță în mijlocul lor.
7. Ai versuri foarte vizuale, aproape ca niște tablouri pictate în cuvinte. Îți place să gândești poezia ca pe o pictură?
Îmi place să gândesc poezia ca pe o pictură; fiecare cuvânt este o culoare care contribuie la imaginea de ansamblu. Poezia devine astfel un tablou viu.
8. Care este poezia ta preferată din volum și de ce?
Fiecare poezie scrisă este o părticică din sufletul meu cu trăirile sale. Să spun că am doar una, sau două e ca și cum aș da mai puțină importanță celorlalte.
Totuși poezia „M-am visat azi noapte-acasă” are un loc aparte în sufletul meu. Poate pentru că în ea își găsesc loc toate emoțiile și trăirile acumulate de-a lungul vieții.
9. Ce reacții din partea cititorilor te-au emoționat cel mai mult până acum?
Au fost multe reacții emoționante și au fost mulți cititori care mi-au scris despre emoțiile care le-au trezit poeziile mele, dar cel mai mult m-a surprins plăcut un video care mi l-a trimis o cititoare unde stăteau la masa de sărbătoare cu familia și prietenii și citeau din poeziile mele. Am plâns de emoții.
10. Dacă ai putea să-ți imaginezi cititorul ideal al poeziilor tale, cum ar fi el?
Cititorul ideal al poeziilor mele este sensibil, deschis și capabil să se conecteze profund cu emoțiile exprimate în versuri.
11. Clubul C’ARTE a fost alături de tine în publicarea acestei cărți. Ce a însemnat pentru tine această colaborare?
Colaborarea cu Clubul C’ARTE a fost esențială pentru publicarea acestei cărți; m-au sprijinit și m-au îndrumat, oferindu-mi ocazia să îmi împărtășesc viziunea. Pentru mine Clubul C’ARTE a fost mâna și umărul pe care am putut să mă sprijin. Grație C’ARTE „Vria vieții mele” a prins viață și a căpătat sens. Mulțumiri cu recunoștință
12. Și, la final, dacă ar fi să-ți definești poezia într-un singur cuvânt, care ar fi acela?
MULȚUMIRE.
Am și scris „CREZUL meu este IUBIREA și ruga mea este MULȚUMESC.
Cu drag de la Paris Olga Căpățînă
