Mintea satului cea de pe urmă
10,00 RON 25,00 RON
Satul nostru, Merejeni, i-a pus câte o poreclă la tot omul: tânăr, bătrân, copil, sărac ori bogat. Aşa îi era mai comod să-i memorizeze, să-i ridice în slăvi sau să-i dea la pământ. Satul poate. Îşi permite multe satul nostru. Cineva îi este drag, pe altcineva îl urăște; pe unul îl îmbrăţişează afectuos, pe celălalt îl ţine la distanţă. Satul judecă, satul vorbeşte, satul ajută, satul distruge. Satul nu iartă. Pe nimeni.
Publicații și nominalizări
Medalia de aur a Academiei Internaționale franceze
Ofițer al armatei
Bestseller Autor 2020
Cum cumperi cartea?
Alege cartea, intră pe pagina cu rezumat și scurta descriere. Citește sau ascultă un capitol gratuit - să te convingi că abia reziști până la capăt.
Te-ai decis cu titlul pe care vrei să-l comanzi? Alege formatul PDF sau Audio și apasă pe butonul Cumpără. Apoi, alege să citești cartea aici, pe site, sau să ți-o expediem pe email.
După ce achiți cartea cu cardul, o poți citi/asculta aici, direct pe site, sau primești mult așteptatul titlu pe email. Ai grijă să indici adresa electronică corectă.
Despre carte
„Nu știu cum se face, dar cu cât înaintăm în vârstă și cu cât ne îndepărtăm și ca distanță de locul unde am copilărit, cu atât mai clare devin amintirile… ne revin în memorie momente trăite în acele vremuri, reapar oameni despre existența cărora uitasem decenii la rând… Și ni se face dor de noi cei din acele vremuri…
Sentimente de dor de Criulenii mei, de care multă vreme m-am despărțit, recunosc, fără nici cel mai mic regret, mi-a trezit lectura unei minunate cărți semnate de Olga Căpățână, o autoare născută într-un sat din Nordul Moldovei și actualmente stabilită la Paris. Uimitoare este memoria scriitoarei care reușește să refacă în cele 200 de pagini tabloul satului basarabean de acum vreo 30 de ani, poate și mai mult… Și nu e vorba de descrierea peisajului, a ambientului ci, în primul rând, a mentalității satului…
Autoarea parcă ne-ar pune în fața ochilor un ochean. Vă amintiți acea jucărie a copilăriei noastre, care nu e altceva decât un tub, care are înăuntru mai multe cioburi de sticlă colorată și care, la rotirea tubului, creează niște imagini feerice, pe care nu te înduri să le pierzi rotind mai departe tubul… Olga Căpățâna reușește să creeze în cartea sa niște nuvele-bijuterii despre colegii dânsei de clasă, despre primele idile, despre fericiri și, mai ales, nefericiri generate de mentalitatea satului basarabean… mai ales al celui de la nord…
E o lectură uluitoare, care te pune pe gânduri… O recomand cititorilor din stânga Prutului pentru că e privirea noastră de la distanță… e privirea unui om născut pe aceste meleaguri, dar care a străbătut lumea-n lung și-n lat și poate să ne vadă nu doar cu inima, ci și cu mintea.
O recomand în egală măsura și celor din Țară, care încearcă să înțeleagă mentalitatea basarabeanului și nu întotdeauna reușesc… Cartea se numește Mintea satului cea de pe urmă și a apărut la editura ARC…”