Un poet în trecere – Nicolae Spătaru
După părerea mea, nu este doar în trecere. El va rămâne prin versurile sale, prin paginile de publicistică și proză, prin paginile garnisite cu umor, cu personaje bine conturate și cu povești captivante.
1. şi printre toate acestea
apari tu fascinată de toamna de afară
şi eu care nici nu încerc măcar
să te contrazic
Ai debutat cu poezie. Spune-ne ceva desprea acea perioadă.
Așa este. Orice aspirant la gloria literară are un punct de plecare, un moment în care simte nevoia să transforme gândurile și emoțiile în cuvinte. Pentru mine, acest început a fost poezia – un spațiu al libertății și al expresiei pure, așa credeam eu la 17 ani când am debutat cu două poezii în ziarul regional „Zorile Bucovinei” din Cernăuți. În anii de studenție, am scris, am citit multă poezie și am frecventat cenaclul care se ținea pe lângă acest ziar (foarte important la acea vreme). Pe la anul patru, în cadrul unei șezători literare, au fost puse în discuție poezile mele. Se pare că am trecut cu bine examenul. După acea ședință a cenaclului, un grupaj din poeziile mele a apărut la rubrica „Carnet liric”, unde, de regulă, erau publicați poeții consacrați: Vasile Levițchi, Grigore C. Bostan, Ilie T. Zegrea, Arcadie Suceveanu, Vasile Tărâțeanu, Simion Gociu ș.a. Ceilalți, începătorii, apăreau la „Din creația cititorilor”. Mai mult, membrii cenaclului mi-au propus să-mi adun textile într-un manuscris și să-l prezint Editurii Karpaty, iar poetul, savantul și profesorul meu Grigore C. Bostan s-a oferit să scrie prefața.
Până la urmă, lucrurile au urmat un alt făgaș. După facultate, m-am stabilit în Chișinău, iar debutul meu editorial s-a produs abia în 1992, după ce manuscrisul meu (discutat și propus pentru editare în cadrul cenaclului de pe lângă Tinerimea Moldovei – moderator poetul Ion Hadârcă) a fost păstrat cinci ani în secția de poezie a US și patru ani la editură. E o istorie lungă. Societatea mai era condusă de un regim sovietic totalitar.
Nu am rămas fidel poeziei. La un moment dat, am făcut și publicistică, susținând în revista Contrafort rubrica Căderea liberă. Articolele, scrise pe parcursul mai multor ani, au fost incluse în volumul Revolta clonelor.
De vreo zece ani scriu proză. În această perioadă am editat trei cărți de proză scurtă și romanul Măștile lui Brejnev.
2. sunt doar în trecere
te scuzi în faţa pietrelor
şi tăcerea lor indulgentă
pare pentru moment să-ţi facă bine
Cărțile tale de poezie s-au învrednicit de cronici serioase, dar aș vrea să te întreb altceva: cum se manifestă „tăcerea indulgentă a prietenilor” ? Poate ea să-ți facă bine ?
De la o vreme, calități precum prietenia și empatia par tot mai rar întâlnite. Trăim într-o lume în care ritmul alert al vieții, tehnologiile avansate și individualismul tot mai accentuat au transformat în rău relațiile interumane. Cel puțin, așa le percep eu. Oamenii sunt tot mai ocupați cu diferite afaceri mercantile, sunt mereu grăbiți (unde?!), conectați la ecrane tot mai sofisticate, dar deconectați unii de alții. Iar rețelele sociale ne oferă doar iluzia unei comunicări. Un like sau un mesaj scurt nu pot înlocui o conversație profundă, față în față, pe viu. Astăzi, am ajuns ca o faptă de caritate, un gest de bun simț, uman, să ne emoționeze până la lacrimi, când, în alte timpuri, aceste lucruri erau la ordinea zilei. De aceea îmi plac „tăcerile indulgente ale prietenilor”, „stâlpii de telegraf care țin la mine/ ca pe vremuri” „și-mi privesc inima/ zvârcolindu-se în nisipul roșu/ mestecat de cămile/ ca pe un străin/ ca pe ceva care trebuie să moară”.
3. te uiţi cu teamă în jur
lumea se uită la tine
îți zâmbeşte şi parcă ţi-ar spune:
nu e nimic personal
dar fii atent…
Ți s-a întâmplat să modifici unele versuri sau unele pasaje din prozele tale după ce le-ai confruntat cu publicul cititor ?
În cazul textelor de proză, da. Nu și în cazul poeziilor. Nuvela „Jurnalul cu file albe” este un exemplu în acest sens. Am simțit la un moment dat (în cadrul unei întâlniri cu cititorii) că trebuie să mai pun ceva culoare în partea de încheiere a textului. Și am pus. Acum am sentimentul că această povestire are toate elementele necesare pentru a convinge cititorul.
Am și alte exemple.
4. cuvintele-s prinse
în cuburi mari de gheaţă
şi tu te plimbi liniştit printre ele
ţi-ai prins şi un zâmbet pe chip
pentru a arăta şic
Îți pasă de impresia pe care și-o formează cititorul despre scriitorul din spatele textului ? Ai o disciplină a scrisului ? Unii scriitori spun că scriu un număr de pagini în fiecare zi. Tu ?
Scrisul nu este doar un act solitar, ci și un dialog cu cititorii. Chiar dacă textele pornesc dintr-o experiență personală, dintr-o idee sau o emoție proprie, ele capătă sens deplin doar atunci când sunt ascultate, citite, interpretate. Nu poți fi scriitor în pustiu.
Un text bun nu doar transmite un mesaj, ci și provoacă, stârnește reacții, determină cititorul să gândească sau să simtă ceva. Confruntarea ideilor este esențială – doar prin această interacțiune un scriitor își poate înțelege mai bine impactul asupra celor care îl citesc.
Asta e o luptă pe care o duc mulți scriitori. Dorința de a-și face un program clar, de a scrie disciplinat (nu contează numărul de pagini), se ciocnește adesea de realitate: lipsa timpului, a inspirației, munca la birou, distragerile zilnice. Are dreptate prozatorul Radu Aldulescu când spune că e plina țara de scriitori care-și fac meseria în orele de prânz.
Faptul că încă doresc să-mi fac un program clar, înseamnă că scrisul rămâne o parte esențială din mine.
5. am asistat la o scenă penibilă îngrozitoare:
la plecare mileniului doi
i s-au întors cu brutalitate
ca unui pungaș amărât
buzunarele pe dos
câtă umilinţă! câtă durere!
fiţi atenţi! striga mulţimea bulversată înnebunită
fiţi atenţi! să nu ia nimic cu el
scotociţi bine! totul ne aparţine doar nouă
celor care vom trăi în noul mileniu
o merităm cu prisosinţă
Cine este publicul tău ? Crezi că publicul cititor de azi e altul față de cel de acum treizeci de ani, când publicai primele cărți ? Adică cel din secolul trecut…
Publicul meu este format din cei care îmi cumpără, îmi citesc cărțile și vin la întâlnirile cu mine.
Totul este într-o continuă schimbare, iar cititorul nu face excepție. Dacă în urmă cu treizeci de ani lectura era poate o activitate mai răspândită, apariția noilor tehnologii a transformat modul în care oamenii interacționează cu literatura. Cu părere de rău, în Republica Moldova încă nu există un cult pentru lectură. La acest capitol, suntem pe ultimul loc în Europa. Avem câteva programe de lectură, care funcționează în cadrul unor biblioteci, dar lucrurile nu se schimbă așa cum ne-am dori noi. Dar nu coborâm steagul.
Ca fapt divers: prima mea carte a fost tipărită într-un tiraj de zece mii de exemplare.
6. să-mi trăiesc iluzia până la capăt
pentru că este iluzia mea
uitaţi-vă ce mult s-a ataşat de mine
rămasă singură
sunt sigur că se va pierde şi e păcat
Care este iluzia care ți-a destrămat sufletul ? Sau ți l-a mângâiat ?
La acest capitol, cred eu, toată lumea stă bine. Iluziile ne sunt furnizate în mod constant. Dar eu aș vrea să vorbesc despre visuri. Am câteva, pe care nu m-aș grăbi să le trec la iluzii. Nemții au avut un vis național măreț și el s-a realizat în 1989, odată cu căderea zidului Berlinului. Ideea de unitate națională a poporului român nu va deveni niciodată învechită. Și istoria ne-a demonstrat acest lucru în anul 1918. E bine ca istoria, din când în când, să se repete.
7. cel care a mărturisit
că a văzut poezia
în magazinul cu mărfuri de uz casnic
a fost reţinut de persoane suspecte
despre mine
nu pot să vă spun
decât că înregistrez conştiincios
aceste mici dezastre
Ai putea să ne spui lucruri care nu sunt trecute în CV ? De pildă, cine e Muza – sursa de inspirație ? Ce sfaturi ai da celor care încep să scrie o carte. Se poate trăi din scris ?
Muza este o ființă imprevizibilă. Ea poate să te aștepte oriunde: pe stradă, la o cafea, în liniștea unei dimineți sau în forfota mulțimii. Uneori, apare când te aștepți mai puțin, strecurându-se într-un gând, într-o privire sau în ciripitul unei păsări și care îți trezește inspirația.
Sfaturi pentru începători? Scriitorul este, în primul și în primul rând, un mare cititor. Pentru că inspirația vine și din cărți. Citiți cât mai mult. Și nu numai beletristică, ci și cărți de istorie, de filosofie etc.
În RM, nu se poate trăi din scris. Deocamdată.
8. beau o ceaşcă de cafea neagră amară
şi europa mi se deschide ca-n palmă
oricare dintre hărţile bătrânului continent
m-ar invidia cu adevărat dacă ar cunoaşte
ce taine şi ce posibilităţi mi se deschid
Cunosc o taină și cu permisiunea ta o voi face publică. În timpul apropiat, vei face o vizită la Paris.
Da, așa este. În perioada 8–14 aprilie 2025, voi fi la Paris împreună cu poetul Arcadie Suceveanu. Vizita noastră se înscrie în cadrul unui eveniment cultural important, și anume Festival du Livre, 2025. Avem programate câteva întâlniri cu publicul și mi-aș dori mult ca acesta să vină în număr mare. Cred eu, avem despre ce vorbi, mai ales astăzi, când Europa se confruntă cu atâtea probleme existențiale grave, de la crize economice și sociale până la provocări culturale și identitare. Dialogul și reflecția devin tot mai necesare în aceste vremuri în schimbare. Păcat că nu toată lumea înțelege acest lucru. Și să nu uităm că la frontiera noastră avem un război care durează de trei ani și mai bine. Războiul din Ucraina ar trebui să ne învețe multe lucruri, în special despre fragilitatea păcii, despre importanța solidarității internaționale și despre nevoia de a proteja valorile fundamentale ale democrației. Este o lecție dureroasă despre cât de brusc pot fi puse la încercare echilibrele fragile ale lumii noastre.
Mai am o singură întrebare: ce aștepțări ai de la cititorii din Franța ?
Aș dori ca cititorii din Franța să se aplece asupra textelor mele cu deschidere și curiozitate, să găsească în ele o legătură autentică cu universul românesc, dar și teme universale care le pot vorbi despre experiențele comune ale umanității.
9. îmi notez în grabă câteva gânduri
şi gata plec
sunt doar în trecere
sădesc acest pom îmi mângâi copilul
şi gata
sunt doar în trecere (nu se vede?!)
Îți mulțumesc că ai găsit timp să răspunzi la întrebările mele legate de activitatea ta de scriitor.
Cu mult drag. A fost o plăcere să discutăm despre aceste subiecte.
