De vorbă cu un scriitor
Claudia Partole
1. Claudia, ești mai mult prozatoare sau poetă?Cred că sunt ambele. Nu știu dacă pot fi doar una sau alta, atunci când mă vor ele sau când eu simt dorința-necesitate de a-mi manifesta și exprima trăirile. A-mi spune în scris gândurile. Pe cât de apropiate par a fi aceste stări, pe atât de diverse. Le trăiesc diferit și niciodată nu știu care mă va ademeni prima. De multe ori sunt aievea copilului împărțit de cele două femei-mame din parabola lui Solomon. Ca să le împac pe amândouă scriu uneori proză poetică sau, altfel zis, proză parfumată cu poezie… De fapt, nu știu ce sunt mai mult, precum nici ce aș fi mai puțin. Cititorii mei știu (cred că știu!) mai bine. Contează să fiu…
2. Ce te-a inspirat să scrii STRANIERA?Mai multe… 1. Mi-am propus să pun punct subiectului migrație, nu înainte de a diagnostica (pentru sine, întâi de toate) fenomenul în cauză prin testarea la rezistență, probă prin care trec majoritatea popoarelor/țărilor, fiecare la timpul menit. Mi-am dorit imaginar să aflu cum ne va marca pe noi, ca neam risipit în lume, această plecare de-acasă, acest flux-reflux (pe cât de firesc, pe atât de nefiresc)… 2. A defini sensul și forța gravitațională al sentimentului zis DOR; 3. Pandemia, o pacoste neprevăzută, ce s-a abătut asupra omenirii întru a o confrunta brutal, subtil și agresiv, cu două puteri invizibile, care pot fortifica, precum și distruge ființa umană: frica și singurătatea…
3. Piese de teatru... nu am știut că scrii piese. Când ai scris și mai scrii acum piese?Scriu din mare, mare drag teatrul. Din copilărie mi-e drag… Am scris mai multe piese, toate menționate la concursul național de dramaturgie. Două sau trei au fost montate în versiune radiofonică. Simt că voi mai reveni la scrierea pieselor. Acest gen te ajută să-ți auzi vocea lăuntrică. Acea „voce umană”, cum i-a zis Jean Cocteau, pe care n-o auzim oriunde și oricând. Îmi place această oglindă în care se vede sufletul – teatrul!
4. Te văd tot timpul în preajma copiilor. Poți învăța ceva de la ei sau copiii învață de la tine?Copiii îmi oferă posibilitatea de a reveni, fie și virtual, fie pentru câteva clipe – imaginar(!), la cea mai mirifică vârstă. Mă simt minunat în lumea lor. Micii mei cititori mă învață să nu-mi pierd curiozitatea și să nu uit nici pentru o clipă că am fost ca și ei… Vreau să cred că-i ajut să treacă mai ușor peste puntea care îi aduce într-un alt anotimp al vieții, mult mai advers. De fapt, se întâmplă un barter spiritual între noi… Ne jucăm de-a cele „Trei fețe” despre care Blaga scrie atât de adânc: Copilul râde:/ „Înţelepciunea şi iubirea mea e jocul!”/ Tânărul cântă:„Jocul şi-nţelepciunea mea-i iubirea!”/ Bătrânul tace:„Iubirea şi jocul meu e-nţelepciunea!” Ce-ar mai fi adăugat ?!…
5. Ce nume poartă fericirea ta? Ce te bucură în viață și ce te întristează?Numele Dragostei… (de Viață, de Marea Creație…). Mă bucură înțelegerea și compasiunea; mă întristează ura, umilința și cruzimea…
6. Inima meacât de rea poate fi cu mine,mă doare!” – Chiar așa e? Oamenii au fost buni cu tine? De la ce poate durea inima ta?
Inima mă doare când vede durere, dar, mai ales, când eu îm bat joc de sine (cum n-o face nimeni mai bine!) sau când nu pot interveni ca să opresc o nedreptate. Bunăoară, acum, de când a pornit acest flagel – războiul smintit împotriva ucrainenilor, zilnic simt cum se trage în inima mea (sângerează!)…
Am întâlnit în drumul meu oameni diferiți: unii s-au purtat cu mine grijuliu, m-au ghidat, mi-au crescut aripi – aceștia au fost mai mulți și au tins să-mi fie învățători. Alții, care nu au voit să-mi vadă, nici să-mi asculte, nici să creadă în ceea ce fac… au fost mai puțini, dar care, fără a-și dori, m-au învățat ceva esențial: cum să fiu și cum să nu fiu.
7. Despre ce sunt „Psalmii Mariei Magdalena”?
„Psalmii Mariei Magdalena” e o carte de poeme despre cum te arde (pe dinăuntru) ura și te renaște Dragostea… Acestor poeme le-am zis psalmi, dar pot fi rugi, confesiuni…
8. Care scriitor te-a inspirat? De la ce sau de la cine ai început să scrii?
Mi-au fost dragi poveștile… Și-mi sunt! Mai ales cele scrise de Marele Autor Anonim. În ele e incifrat codul genetic al fiecărui neam și al Omenirii. Cred că mi-am dorit dintotdeauna să scriu povești. Fiecare dintre noi fiind o poveste și un purtător al mai multor povești-întâmplări. Desigur, am învățat de la Ion Creangă, de la Mihai Eminescu, de la Mircea Eliade, de la Lucian Blaga, de la Herman Hesse și Thomas Mann, de la Jose Saramago… Cu fiecare carte bună citită mă căpătuiesc cu un învățător, eu fiind o veșnică elevă.
9. Citești scriitori din Republica Moldova?
Cum să nu-ți cunoști colegii? Altfel, ar fi precum ai dansa singur într-o sală cu oglinzi… Trebuie să-ți formezi o părere. Adevărat că azi se editează literatură, poate, prea multă și variată, dar care, totuși, incită, provoacă.
Nu toate cărțile le citesc făcându-mi însemnări…
10. Ești membru al Uniunii Scriitorilor din Moldova. Care este rolul Uniunii, cu ce ajută, susține scriitorii?Mai mult har decât ți-a fost picurat de Dumnezeu, nu-ți dă nicio uniune… Oricum, mulți doresc să ajungă membrii US. E un prestigiu, cred! Când vine într-o instituție un cineva, care nu reprezintă uniunea de creație, oricât de talentat ar fi, nu e privit (nici primit) la același nivel, precum este tratat un membru al US. E un fel de statut social. Apoi, există și un mod preconceput (o mentalitate!) de apreciere a omului în societatea noastră… În fine, rolul Uniunii Sriitorilor, cred eu, este să-și protejeze membrii, să-i promoveze, atât la nivel național, cât și internațional. Să ajute financiar, când e cazul (prin varii metode), să fie un model mobilizator și călăuzitor în societate… Trebuie! Să păstreze, să încurajeze și să mențină spiritul colegial și imparțial… Pentru toți e loc și există subiecte încă neexplorate, apoi fiecare își află până la urmă nișa sa!
11. Dacă e să faci o revizie a cărților apărute în ultimii cinci ani – ai rezerve sau ești entuziasmată? A cărților în general? Desigur că: da și nu. Am multe rezerve. Apar cărți care defrișază cu nemiluita păduri… În ultimul timp aleg și eu să-mi scriu mesajul cât mai concis.
Despre ce vei povesti în următorul roman?
Am o datorie față de locuri și oameni dragi sufletului meu. Va fi o carte de „povești” ale satului…
12. E mai ușor să scrii pentru copii sau pentru adulți?Nu există mai ușor sau mai greu, când ai a spune ceva. Doar că pentru copii îți asumi o dublă responsabilitate. Și nu poți trișa! De fapt, e un risc pentru ambele cazuri… Uneori regret că nu am rămas devotată doar scrierilor pentru copii. Poți spune aproape orice prin poveste, bunăoară. Mi-a zis odată și domnul Spiridon Vangheli:„Claudia, credeam că n-o să evadezi din lumea copilăriei în cea a maturilor, cum a făcut-o fratele meu Vieru…” Cine știe cum ar fi fost mai bine?! Dar asta sunt. Fiind, după semnul zodiacal oriental Capră, mereu sar din curtea copilăriei în ograda celor vârstnici… Sincer, mă simt în apele mele doar în această formulă!
13. Când este timpul preferat pentru scris?
Când mă „pocnește” muza (nu vreau și nici pot să zic „mă deranjează”… Desigur, noaptea nu mă sustrage nimeni. Sunt eu cu gândurile mele. Cu sinele! Diminețile vin să limpezească cele scrise…
14. Claudia, mi-a plăcut mult să te am în vizită la Paris. Sper să avem o Ambasadă mare, spațioasă, unde am putea să prezentăm cărțile scriitorilor noștri. Să fie! O Ambasadă culturală, care să ne scoată în lume. A spiritului! Bine că avem Ambasadorii noștri (și ambasadoare!) – talentați și avizați…
Îți mulțumesc, dragă Olga, pentru frumoasa și memorabila invitație de a vizita Orașul luminii! Și pentru această provocare…
